Informaţii generale
Structurile de limitare sunt componente din oţel care încercuiesc suporţii elastomerici întăriţi. Acestea transmit încărcarea orizontală de la suprastructură la substructură.
Printre sarcinile orizontale care apar în mod curent se fală vântul, forţele de resetare de la translaţie, ruperea, fricţiunea şi forţele centrifugale la podurile ferate curbate.
În funcţie de tipul de limitare, opritoarele de pe placa suportului de sus şi de jos pot transmite sarcini particulare cum ar fi:
Fx = forţa longitudinallă (kN)
Fy = forţele transversale (kN)
Vx= deplasare ăn direcţia x (mm)
Vy = delasare în direcţia y (mm)
Notă: În aplicaţia practică „x” este întotdeauna direcţia principală (direcţia longitudinală) a podurilor.
Structurile de limitare sunt împărţite în grupa I şi grupa II. Cele din grupa I (cu pereche glisantă – oţel / oţel) sunt fabricate pentru deplasare ≤ 50 mm (SLS) sau poduri de căi ferate cu o lungime prelungită de ≤ 25 m. Structurile de limitare din grupa II (cu pereche glisantă – oţel inoxidabil / material de glisare) sunt aplicabile pentru structuri unde grupa I nu poate fi folosită.
Criteriile pentru dimensionarea si proiectarea structurilor de limitare se găsesc in DIN 4141 partea 13 precum şi în EN 1337 partea 8.
Dimensionarea structurilor de limitare se bazează pe valorile structurale disponibile. Structurile de limitare sunt adaptate la amplasamentul structural (condiţii de şantier, înălţimea instalaţilor, etc.)
Următoarele tipuri diferite de structuri sunt cele mai uzuale:
- fixate longitudinal – suportul este fixat în direcţia de construcţie longitudinală. Forţele în această direcţie sunt transmise.
- fixate transversal – suportul este fixat în direcţia de construcţie transversală. Forţele în această direcţie sunt transmise.
- fixat în toate direcţiile – suportul este fixat în direcţiile de construcţie longitudinală şi transversală. Forţele în aceste direcţii sunt transmise.
Pentru alegerea planului suportului, adică, tipul şi poziţia structurilor de limitare, trebuie avut în vedere faptul că podul sau structura ca întreg trebuie să fie capabilă să se dilate fără limitare.
Simbolurile şi numerele suporţilor sunt specificate în EN 1337 partea 1 – reguli generale de design, pentru a oferi informaţii clare cu privire la tipul de suport.